Alte 7 idei esentiale despre alaptare

Alaptarea parca nu mai este un lucru atat de natural. Nu mai vedem peste tot mame cu copii in brate, hraniti la san. Bebelusi, hai treaca mearga. Dar copii de 1-2 ani....3-4 ani...soc si groaza. Massmedia sustine in schimb biberonul si laptele praf. E ok, sunt de acord. Din laptele matern nu ai cum sa faci bani.  Dar vorbim despre hrana artificiala ca o a 2-a varianta....nu prima si in nici un caz nu singura. Alaptarea este baza. Ar trebui. Ar trebui sa fie exclusiva in primele 6 luni de viata a bebelusului si ar trebui sa continue pana la 2 ani si apoi cat isi mai doreste mama si copilul. Ar trebui.

In primul meu articol am vorbit despre 10 idei esentiale despre alaptare. Practic startul si pasii practici. Informatii pe care orice mamica cu bebe in burtica  ar trebui sa le cunoasca. Sa i le dea medicul de familie si sa le primeasca in maternitate.

Acum vreau sa adaug alte 7 idei care completeaza tabloul alaptarii. Sunt lucruri de care m-am lovit in primele 8 luni de alaptare si care mi-as fi dorit sa le stiu dinainte.

1. Canalele blocate
La vreo luna jumatate in aventura alaptarii, m-am trezit cu canale blocate la un san. Dupa vreo 5 zile, am reusit sa le deblochez. Apoi in urmatoarele luni mi s-a intamplat, la acelasi san de aprox 16 ori. Am ajuns sa indentific cauza si sa simt inca dinainte sa apara blocajul. E ca o furnicatura subtire si ascutita. Lecitina m-a salvat. Si suptul bebelusului cat mai des posibil la acel san. Au mai ajutat atasarea in primul rand la sanul cu probleme, masajul, compresia sanului si presiunea, ca si cum as vrea sa imping din spate un bob de mazare printr-un pai, in timp ce bebe sugea. Am mai incercat aplicarea de caldura locala inainte, foile de varza dupa o sesiune de supt, masajul cu samburi de cirese calzi, intr-o soseta, pe san, pe blocaj, dusul cald inainte de supt si alaptarea in diferite pozitii. Dar astea nu au fost variante sustenabile cu un bebe mic...nu aveam timp sa fac toate lucrurile astea. Cineva mic trecea rapid de la primele semne de foame la plans disperat. Le faceam, dar cand apucam. Imi era frica de mastita si speram din tot sufletul sa nu ajung acolo. Din fericire am rezistat eroic. Cel mai mult am stat 7 zile cu un canal blocat si la un moment dat tot s-a deblocat, fara febra si alte nebuneli. Am urmat tratament de lunga durata cu lecitina din soia sau din floarea soarelui, pana cand s-a reglat lactatia si nu mi s-a mai intamplat sa se blocheze.
      Ultima ora mi s-a intamplat cand avea bebe 7 luni, din cauza ca atunci cand sugea mi-am indoit cumva sanul din cauza pozitiei pe care o aveam. Era noapte, eu ametita de somn si neatenta. In 2 ore ma trezesc ca simt in san o furnicatura. Dimineata am simtit canalul blocat. Am luat doza maxima de lecitina ptr asa ceva timp de 2 zile (1 capsula 1200mg de 4x/zi) si intr-o zi jumate a cedat. Am mai luat 2 zile, 1 capsula/zi si asta a fost.

2. Perla de lapte
Perla de lapte nu e o bijuterie...e o consecinta a canalelor blocate recurente. Eu am avut multa rabdare, nu am umblat la ea si dupa vreo...3 saptamani, bebe a spart-o in timp ce sugea. Nu a durut niciodata si de fiecare data dupa ce termina masa, mai scoteam o picatura de lapte pe care o masam peste perluta apoi lasam la aer sanul sa se usuce.  S-a vindecat de la sine. Se poate sa fie atat de simplu. Chiar daca mi s-a intamplat de 5 ori. Mai ca imi faceam sirag :)))))

3. Consilierii in alaptare.
Sau cum le zic eu, Dumnezeite pe pamant. Am un respect fenomenal pentru ele. In Sibiu, sunt Corina David si Stefania Samarghitan. Cu Stefania am vorbit la telefon la primul episod de canale blocate. Sfaturile ei au fost lege pentru mine. Corina m-a ajutat online, la intrebarile pe care le aveam despre alaptare, mai ales prin grupul de sustinere de pe FB.

4. Grupurile de sustinere in alaptare de pe Facebook
Aceste grupuri sunt mana cereasca pentru o mama la inceput si sunt un partener de nadejde pentru toata perioada alaptarii. Sunt moderate de consilieri in alaptare si primesti sfaturi de la mamici care trec fix prin ce treci si tu. Afli variante posibile la problema ta, solutii salvatoare si multe vorbe de incurajare. Pentru ca acolo chiar se pune cel mai mare accent pe un start bun, alaptare exclusiva pana la 6 luni, pana la 2 ani in paralel cu diversificarea si apoi cat vrea cuplul mama-copil. Sunt mamici care isi povestesc aventura alaptarii, care au trecut prin dureri si au rezistat. Sunt mame victorioase si sunt o inspiratie. Este comunitatea de suport de care avem nevoie, ca sa combatem toate sfaturile neavenite, de la alte mame care din diferite motive au renuntat inainte de vreme. Nu le judecam, au avut motivele lor si ca orice mama, vor sa faca ce e mai bun pentru copilul lor. Dar asta nu e un motiv sa sabotezi prin nestiinta procesul de alaptare a unei alte mamici care e la inceput. Daca nu ai trecut printr-o experienta asemanatoare, cu succes, atunci nu ai de ce sa dai sfaturi. Mamica nu are nevoie de o poveste despre cum renunti, ci despre cum reusesti sa continui alaptarea, in ciuda obstacolului aparut.

5. Suportul din partea familiei
Sotul si mamele. Ei sunt cele mai importante piese. Daca mama se bucura de intelegere si sustinere in cadrul familiei, alaptarea are sanse si mai mari. Opusul, este la fel de valabil.
Sotul este ancora mamei. Daca el are incredere in sotia lui, in instinctele ei, in puterea ei, si ea va avea incredere in ea. El este scutul ce o protejeaza in fata celorlalti care vin cu pareri pe care nimeni nu le-a cerut. Ea este in cea mai sensibila si vulnerabila stare in care va fi vreodata. Acum sotul are oportunitatea sa fie cavalerul in armura stralucitoare care o apara de balaurii cu zeci de capete. In cateva luni, ii revine increderea in ea, replicile usturatoare si care pun la punct. Iar alaptarea ajuta. Pentru ca succesul alaptarii, reprezinta validarea suprema din partea Mamei Naturi. In capul nostru asa e. Iar esecul, renuntarea, vine cu un pachet imens de emotii, de dezamagire, in care daca se intampla, mama are nevoie de la fel de multa sustinere. Pentru ca e unul din cele mai dificile ganduri. Sa crezi ca nu esti indeajuns, ca organismul tau te-a tradat...si alte ganduri grele, ca niste pietre care te trag la fund. Sa accepti aceasta noua realitate si sa speri ca nu il influenteaza intr-un mod negativ pe bebe lipsa laptelui matern. E fenomenal de dificil si o sustinere puternica face diferenta dintre aparitia sau lipsa depresiei.
Mamele proaspetei mamici. Ele sunt o alta baza. Emotionala si fizica. Acum ma refer strict la rolul lor in sustinerea alaptarii. In mod ideal, ele isi vor prezenta in detaliu experienta alaptarii si vor oferi sfaturi. Multe. Se vor comporta asa cum mamele lor s-au comportat la randul lor cu ele. Este un tipar pe care il repetam inconstient. Daca au incredere in fiica si nora lor, lucrurile decurg ca unse. Daca nu au incredere si "stiu ele mai bine", atunci trebuie sa intervina sotul si sa medieze. Iar noua mama, are nevoie sa fie bine informata, la curent cu recomandarile oficiale si cu argumente limpezi. Pentru ca nu se mai face cum se facea pe vremuri. Pentru ca acum mamele au timp sa stea cu copii lor, sa ii lase sa suga toata ziua. Nu trebuie sa se intoarca la lucru dupa 3 luni. Miturile de alaptare, traditionale, sunt 99% desfiintate. Cu argumente stiintifice. Si munca de convingere trebuie inceputa inca din timpul sarcinii. Ultimul lucru care iti mai trebuie e sa te lupti cu alte mame ca sa alaptezi. E corpul si copilul tau. E experienta ta. E decizia ta. E vremea ta.

6. Alaptatul in public
Din fericire, in Romania oamenii nu prea au tupeu sa se ia de o mama care alapteaza in public. Daca esti finuta si nu te afisezi ostentativ, esti lasata in pace. Daca ridica cineva gura, i-o inchizi scurt pe 2. E mai usor sa iti versi frustrarea pe un strain decat pe cineva din familie. Asa ca nu-ti fie teama sa iti iei apararea. E un exercitiu bun. Dar cum spuneam, majoritatea se rusineaza si intorc privirea sau zambesc, apreciind curajul mamicii. Eu imi doream mult sa fac asta, pentru ca reprezinta un pas mare pentru mine. Este o iesire din zona de comfort si este un drept pe care il am ca mama si un drept pe care il are copilul meu, de a fi hranit cand are nevoie. Iar atunci cand stiu ca sunt indreptatita sa fac ceva, ma duc pana in panzele albe. Mai ales cand vine vorba de copilul meu. Rrroar! :))))

7. Medicul de familie
Acesta este un subiect sensibil. Pentru ca in cazul meu, doctorita este bivalenta. Sustine alaptarea, har Domnului. Dar la cel mai mic obstacol, mi-a recomandat suplimentare cu lapte praf. Acuma, pentru ca eu eram din start constienta ca orice supliment sare o masa de lapte matern si devine un cerc vicios, am zis "Pas! Nu, mersi.". Cand m-a vazut ca fac compresia sanului mi-a zis ca nu ar trebui sa fie nevoie si a vrut musai testul cantarului. Adica sa ii dau sa suga si sa vedem cat a supt. Din fericire, sotul meu era cu mine. A stat cu ochii pe ceas. Si doctorita s-a grabit, mi-a zis stop mai repede decat incheia bebe o masa la un san (atunci dura vreo 40 de min o masa, ambii sani, oferiti si de 2-3 ori fiecare, cu compresie). Era innebunita ca nu e bine cum fac. Sotul i-a atras atentia ca nu e concludent testul. Eu i-am spus ca atata timp cat el creste in greutate constant mentinand percentila eu nu-mi fac griji si in final a cedat. Ne-a lasat in pace dupa ce i-am zis ca tehnica mea era recomandata de consilierii in alaptare. Ca apoi, la 6 luni cand incepeam diversificarea, ma intreaba daca am alaptat exclusiv. I-am raspuns "Da, bineinteles." Iar a zis sincer, " Felicitari! E excelent". Sa-mi pice fata....

In concluzie, dragi viitoare si actuale mamici, avem nevoie una de alta. Toate ne dorim ce e mai bun pentru copii nostri si suntem mai puternice decat credem. Bebelusia este o provocare pe toate planurile si o oportunitate sa crestem ca indivizi. Invatam sa lucram in echipa (inca nu-mi iese dar ma straduiesc), sa iubim neconditionat, sa ne luam apararea si sa ne autocunoastem in ipostaze cu totul noi. E greu, iar deprivarea de somn face totul sa fie si mai greu. Dar daca avem rabdare unii cu ceilalti, si cu puiul de om care se adapteaza incet incet la lumea asta mare, o sa gasim motive sa fim fericiti si sa apreciem lumea prin doi ochi mici si curiosi pentru care merita tot efortul.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu