De cand ma stiu, m-am atasat de catei. Ii salvam in spatele blocului, le dadeam de mancare, incercam sa-mi conving parintii sa ma lase sa ii tin...povesti clasice de copii si catei. Aveam catei la rude, si pe la prieteni de familie, si de multe ori preferam sa ma joc cu ei. Iar de la varsta de 9 ani, am inceput sa am catel si acasa. Prima oara a fost o cockerita, Lola, primita pentru o perioada scurta de timp. Mai tarziu, mama a cumparat un ciobanesc german, Sonny. A stat cu noi doar 1 an jumate. Apoi, pentru urmatorii 13 ani, l-am avut pe Sunny, tot un ciobanesc german.... Am crescut cu el, imi repetam lectiile la geografie cu el, am invatat pentru capacitate si apoi pentru bac, tot impreuna cu el. Era un pacifist convins si nu suporta ca cineva in casa sa se certe, sau sa ridice tonul in orice fel. Mama a fost cea care s-a ocupat de dresajul lui, dar eu il mai scoteam la plimbare si l-am invatat trucuri, cum ar fi "Time out"(si gestul cu palmele in forma de "T"). Functiona de minune cand vroiam sa incetam o activitate. Un catel grozav! Apoi am plecat la facultate, si mi-a lipsit enorm. Dupa doi ani, l-am cunoscut pe barbatul visurilor mele (actualul sot, ahem :D, care si el a crescut cu patrupede latracioase de cand se stie) si parintii lui aveau tot un ciobanesc german. O femela, Nana. Plina de energie si extrem de dragalicioasa. E in stare sa te pupe, ca pe o acadea. Ea a reusit sa-mi mai indulceasca dorul de Sunny. Apoi, in 2012, ne-am casatorit. Si ghiciti, ne-am cumparat o catelusa...ciobanesc german bineninteles. Pe Kara. Iar lumea noastra s-a schimbat. Avea 3 luni jumate cand am luat-o, era o schija neagra cu urechi de liliac. Acum e ditamai catelusa, frumoasa foc, si ne pune mintea pe bigudiuri in fiecare saptamana. Spre norocul nostru, are o personalitate armonioasa si se domoleste pe masura ce creste. Ii era frica la inceput de alti caini, dar am reusit sa ii dezvoltam increderea in ea. Este un caine protector, capabil de orice sacrificiu, ne iubeste la nebunie si ne face fiecare zi mai frumoasa. Toata viata mea pana acum, am invatat multe lucruri de la catei, iar Kara este cu siguranta cireasa de pe tort:
1. Despre responsabilitate: Pentru catelul tau, esti intreaga lui lume. Tu esti cea mai importanta persoana pentru el.
Am invatat ca acest animalut, are nevoie de mine sa fiu matura si sa am grija de ea, fara conditii. Tot ceea ce fac, modul in care ma comport, si ma exprim, este esential in comunicarea dintre noi doua. Asumandu-mi responsabilitatea pentru propriile mele actiuni fata de ea, m-a ajutat sa fiu mult mai stapana pe mine.
2. Despre rabdare: "Sa ai un catel, e ca si cum ai avea un extraterestru la tine in vizita. Si trebuie sa-l inveti despre ce sa faca, cum sa se comporte in diferite situatii, despre ce e acceptabil si ce nu."
Asa am incercat eu sa explic pentru doua fetite din blocul nostru, despre cum e sa ai un catel. Este o lectie enorma de rabdare, si nu m-am mai simtit atat de pusa la incercare. Kara a avut grija sa-mi apase butoanele si de fiecare data am inteles ca secretul comunicarii, este rabdarea. Doar asa, prin milioane de incercari, am putut sa o invatam tot ce stie azi.
Dar cel mai important, a fost rabdarea ei cu noi. Ea este un exemplu pentru noi pentru ca ne-a aratat ca atunci cand iubesti pe cineva neconditionat, iti doresti doar sa il faci fericit. Si daca fericirea este obtinuta cu "Da labuta" sau "Cauta batul" si apogeul cu "Bravo!", atunci probabil ca pentru ea merita sa incerce de un milion de ori, pana reuseste.
3. Despre iubirea neconditionata: Daca ai cautat-o vreodata, sa stii ca se gaseste in privirea catelului tau.
Cred in iubire neconditionata cu toata fiinta mea si o experimentez in toate laturile vietii mele. Nu e de mirare ca am gasit-o in blanoasa noastra neagra. Ne accepta asa cum suntem, cu bune si cu rele, ne iubeste si cand o laudam si cand o certam. Foarte putini oameni pot face asta...dar ei cateii, doar asta stiu sa faca, sa iubeasca neconditionat.
4. Despre autocontrol: Daca tu esti agitat, si catelul tau va fi agitat, dar daca esti echilibrat, vei avea cel mai cooperant catel.
Cateii sunt fiinte empatice, si iti oglindesc starea de spirit. Te fac sa iti pui sub o lupa comportamentul. Te invata sa respiri adanc si sa fii ferm dar calm. Asa iti vor asculta comenzile. Daca urli, daca dai din picioare, daca ii bruschezi, te vor ignora. Iti vor spune "Refuz sa comunic cu tine cand te comporti asa." Iar daca esti violent, se vor feri de tine, si isi vor pierde increderea in tine. Pur si simplu nu te vor mai recunoaste si urma ca lider. Si in scurt timp, vor prelua ei controlul (adica vor face ce vor ei). Este o lectie pe care o folosesc si in interactiunea umana.
5. Despre haita si autoritate: Familia ta, este haita lor. In care exista o ordine.
Catelul isi respecta superiorii si isi domina inferiorii. Exista o ordine, care pe masura ce puiul creste, o va testa. Kara, periodic isi testeaza pozitia de locul 3. Sotul meu este pe primul loc, pentru ca el are calitatile unui lider, nativ. Iar Kara a simtit asta din start. Eu in schimb, sunt o fire mai degraba impaciuitoare si nu prea preiau controlul. Dar cu Kara, a fost nevoie sa imi dezvolt propria autoritate. Mi-am descoperit tonul ferm, atitudinea de lider echilibrat. Iar la inceput, cand ma indoiam de mine, Kara imi arata ca nu e destul si trebuie sa depun mai mult efort...altfel, nu ma va asculta. Periodic, m-a testat, si din fericire, am absolvit cursul. Crestem si invatam impreuna, una de la cealalta. Sunt foarte recunoscatoare.
6. Despre ordine si dezordine: Kara este un designer minimalist, nu ii plac obiectele lasate aiurea prin casa, adica la indemana ei.
Pana sa o avem, aranjasem prin sufragerie, o gramada de obiecte mici, in stil feng-shui, care sa potenteze cate un colt al casei. In primele ei zile la noi, decorul casei s-a schimbat dramatic. Am luat si ascuns de ea, tot ce ar putea sa o tenteze. Pentru binele ei, si linistea noastra. Au fost clame de rufe roase, cabluri de prelungitor si frigider, (unele bagate in priza in timp ce a ros la ele...nu a patit nimic, doar o sperietura zdravana), si alte obiecte perforate, unele mai periculoase, si altele care au facut doar mizerie multa (a spart un sac de gips de modelaj...horror curatatul). Plus rosul mobilei...e o poveste lunga....
Am invatat o lectie foarte importanta. Ai grija unde iti lasi lucrurile. Daca sunt la indemana ei, cu siguranta nu o sa le mai ai. Si asa am devenit mai organizata si eficienta cu spatiul.
7. Despre zona de comfort: Reconfigurare zona de comfort, introducere date noi. Cod: Kara
Programul nostru s-a schimbat complet de cand o avem, pentru ca am introdus plimbatul si scosul la nevoi esentiale. La inceput veneam de la servici acasa, in mijlocul zilei, stateam o jumatatea de ora cu ea si apoi ma intorceam la servici si recuperam orele. Treptat, in cateva luni, am putut sa o lasam singura acasa, intreaga perioada cat suntem plecati. A fost dificil dar mereu ma gandesc ca a fost mai greu pentru ea, decat pentru noi. In rest, o scoatem dimineata, apoi cand venim de la serviciu, si apoi plimbarea lunga de seara, cam o ora si jumate, in care batem un sfert de oras pe jos. Si la sfarsitul plimbarii, noi suntem mai obositi decat ea. Si asta se intampla indiferent de ce vreme e afara. Ne-am calit, miscarea ne-a ajutat, am slabit si suntem mai rezistenti la vreme decat eram inainte. Nu avem nevoie sa mergem la sala, noi facem tot exercitiul necesar la plimbarea cu Kara. Si e gratis :) .
8. Despre fericire: Daca esti dispus sa privesti lumea prin ochii catelului tau, te vei imbogati sufleteste.
Noi incercam zilnic sa intelegem lumea din perspectiva Karei, si de multe ori suntem uimiti de cat de simpla si frumoasa e, atunci cand te opresti din nebunia zilnica si doar apreciezi ce este. Bucuria de a adulmeca un miros, de a gasi un bat, de a te intalni pentru 5 secunde cu un prieten patruped, de a te plimba pur si simplu, sunt lucruri care ne-au aratat ca adevarata bucurie de a trai, este in lucruri simple. Nu conteaza daca se intampla in fiecare zi sau o data pe luna. Nu conteaza cat de mult a costat. Pentru ca valoarea fericirii nu este direct proportionala cu pretul cu care ai obtinut-o. Valoarea fericirii este data de timpul pe care tu il acorzi sa te bucuri de moment.
9. Despre comunicare: Daca ii permiti, catelul tau te va invata tot ce ai nevoie sa stii ca sa comunici cu el.
Trebuie doar sa fii dispus sa comunici cu el. Eu cred, ca legatura dintre om si caine aduce beneficii ambelor parti. Iar Kara, pentru ca suntem atenti la ea, ne-a invatat cum sa intelegem ce vrea de la noi. Fie ca vrea afara, sau sa se joace, sau doar sa ne arate ca ne iubeste, are propriile ei feluri de a ne arata aceste lucruri. Suntem deschisi si in fiecare zi facem tot ce putem ca sa comunicam eficient.
10. Despre om: Catelul te poate invata sa fii un om mai bun. Daca vrei...
Eu cred ca am invatat sa fim oameni mai buni, mai empatici, mai deschisi, mai flexibili. Am invatat sa prioritizam, sa fim mai ordonati, mai organizati. Personal am invatat sa-mi asum propria autoritate si sa fiu sigura pe mine. Suntem mai sanatosi si mai echilibrati emotional. Si datorita unei blanoase, pupacioase si dragalicioase, care ne iubeste atat de mult incat ne-a scos din zona noastra de comfort, si ne-a atras intr-o aventura.
