Inceput de Ceai-isme

De cand stau singura, mi-am dezvoltat un cult al ceaiului. Am observat ce mult imi place sa ma plimb prin magazine naturiste si sa incerc tot feluri de arome. Astfel, am ajuns sa ofer diferitelor feluri de plante, un loc special in debaraua mea. Distractia incepe atunci cand vin prieteni in vizita. Dialogul se poarta cam asa:
"Iti fac un ceai?"
"Sigur! De care ai?"
"Pai multe...ce anume vrei?"
"Aaahm...nu stiu, stai sa vad." se uita si se pierde in denumiri si culori."Aaa..."
"Facem altcumva. Ce stare vrei sa-ti dea?"

Pentru ca sa ai o colectie de ceaiuri, nu e destul. Fain e sa stii si ce efecte au. Si oamenii au scris multe carti pe domeniul acesta. Plus ca ne-au facut...noua, initiatilor...treaba mult mai usoara...au facut etichete, gen "Recomandari". Astfel fascinatia mea a prins valente puternice.

Cel mai mult ma amuza cand mai aud expresia: "Eu beau ceai numai cand sunt bolnav...". Pai nici nu ma mir ca avem tendinta de a respinge orice idee de lichid obtinut in urma unei infuzii de plante, daca il legam de starea de a fi racit mai ales. Dar eu vin, si spun: Da! Ceaiul este un medicament, dar este atat de mult de atat! Este un prieten "cald", te linisteste cand esti agitat, iti da energie cand ochii iti sunt umflati de o noapte de pomina, te curata, fizic si emotional, si nu are contraindicatii...poti sa bei oricat! Si e mult mai sanatos decat orice suc din magazin. E pur si simplu divin :) Incercati!